Elemente de leadership in servicii medicale

36 Comentarii la modelul HOUSE House R. identifică patru stiluri de leadership : Leadership-ul directiv presupune ca managerul să stabilească liniile directoare de acțiune, subalternii doar executând ceea ce li se cere. Leadership-ul suportiv sau tolerant În cazul acestui stil, managerul permite ca subalternii să-și aducă o oarecare contribuție la stabilirea căilor de urmat. Stilul suportiv reprezintă stilul prin care managerii arată preocupare pentru situația, bunăstarea și nevoile subalternilor, tratează membrii grupului ca egali. Leadership-ul participativ Acest stil presupune implicarea subalternilor în rezolvarea problemelor ce apar la locul de muncă prin consultarea de către manager a opiniilor exprimate de către aceștia. Există posibilitatea ca subalternii să contribuie chiar la stabilirea recompenselor pe care le vor obține și a activităților pe care trebuie să le desfășoare pentru a obține aceste recompense Leadership-ul orientat pe succes (pe realizare) Stilul orientat spre atingerea scopului reprezintă stilul în care liderul stabilește obiectivele, scontează pe cele mai ridicate niveluri ale performanței și arată o mare încredere în faptul că subalternii săi pot și doresc să atingă rezultatele așteptate. Spre deosebire de modelul lui Fiedler, aceste stiluri nu se referă la manageri diferi ț i, ci la situa ț ii diferite în care se află acela ș i manager. Succesul fiecărui tip de comportament este dependent de situa ț ia concretă în care se află liderii. Referitor la modelul lui R. House, cercetări realizate în SUA [25] arată că se pot desprinde trei concluzii: Leadership-ul directiv este eficace în cazul unor sarcini ambigue ș i contraindicat în cazul activităț ilor clare, precise. Leadership-ul suportiv are efecte pozitive ( cre ș te valoarea intrinsecă a muncii) asupra subalternilor care execută sarcini lipsite de satisfac ț ie, frustrante. Pentru sarcinile nerepetitive, care implică o serie de calităț i personale, stilul ideal de conducere este cel participativ. Ca posibil argument este faptul că subalternii ce execută sarcini nerepetitive ș i ambigue vor manifesta o mai mare încredere ș tiind că eforturile lor se vor transforma în eficien ță ș i aceasta cu atât mai mult cu cât e mai puternică orientarea pe realizări a leaderului. În opinia noastră , modelul de leadership a lui HOUSE R. este o teorie situa țională, ce argumentează că stilul de conducere care este eficient într-o situa ț ie nu va fi, în mod necesar, eficient ș i în altă situa ț ie. Modelul HOUSE cu cele 4 stiluri de leadership