Elemente de leadership in servicii medicale

32 Modelul FIEDLER Teoria lui Fiedler demonstrează că nu există un stil unic de leadership care să fie considerat cel mai bun în orice situație. Afirmațiile sale susțin ideea că orice manager dintr-o organizație poate atinge performanța cu condiția să acționeze într- un context adaptat stilului său de leadership. Luând în considerare două dimensiuni comportamentale ale liderilor: orientarea spre sarcini și orientarea spre relații, Fred Fiedler a dezvoltat o metodă de măsurare a acestora [23] După Fiedler, liderii orientați pe sarcini sunt mai eficienți în împrejurările extreme ( foarte favorabile sau foarte nefavorabile), în timp ce liderii cu orientare spre relații administrează optim situațiile ușor favorabile. În funcție de relațiile stabilite cu subalternii, Fiedler propune calculul unui indicator numit LPC -least preffered co-worker, colaboratorul cel mai puțin preferat. Interpretarea acestui indicator presupune următorul raționament: managerului i se cere ca, dintre toți cei cu care a lucrat vreodată, să-l aleagă pe cel cu care a reușit cel mai puțin și mai greu să colaboreze. Apoi completează un test cuprinzând 16 itemi ( uneori mai mulți, până la 24), fiecare având opt răspunsuri ( notate de la 1 la 8). Un scor LPC scăzut semnifică o puternică respingere a colaboratorului respectiv, iar unul ridicat arată că managerul l-a descris pe cel mai puțin apreciat colaborator în termeni favorabili (este mai apropiat sufletește de colaboratori, chiar dacă aceștia greșesc uneori). De asemenea, testul se aplică și la cel mai preferat colaborator. Diferența dintre cele două scoruri reprezintă distanța psihologică a liderului . Un lider distant psihologic este cel centrat pe realizarea sarcinilor, în timp ce unul “ apropiat” de subalterni este centrat pe relațiile sociale. APLICAȚIE Diagnoza stilurilor de conducere Modelul LPC (Least preferred co-worker – colaboratorul cel mai pu ț in preferat ) a fost construit de Fred Fiedler (1964) cu scopul de a diagnostica stilul de conducere orientat pe sarcină (autoritar), sau pe rela ț iile umane (democratic). Modelul se bazează pe supozi ț ia că eficien ț a conducerii depinde atât de variabilele situa ț ionale, cât ș i de personalitatea liderului. Se procedează astfel : a. liderii sunt rugați să se gândească la toți oamenii cu care au lucrat în cariera lor; b. li se cere să descrie o persoană cu care au nu au putut să lucreze aproape deloc și care a creat cele mai mari dificultăți . Descrierea acestor persoane se face cu ajutorul unor adjective care delimitează 8 trepte ale unei scale. Valoarea 8 se situează la extrema favorabilă a relației, în timp ce valoarea 1, la extrema nefavorabilă a ei. • Neplăcut 1 2 3 4 5 6 7 8 Plăcut • Neprietenos 1 2 3 4 5 6 7 8 Prietenos • Care respinge 1 2 3 4 5 6 7 8 Care acceptă Modelul FIEDLER cu cele 2 dimensiuni comportamentale