Elemente de leadership in servicii medicale

29 Stilul permisiv (laisser - faire) lasă fiecărui membru din echipă o largă autonomie. Nu impune disciplina și face apel la creativitate fiind reco- mandat ședințelor de brain- storming. Acest stil nu este potrivit acelor angajați care nu au inițiativă iar dezavantajul pe care îl prezintă este că poate provoca pierdere de energie atâta timp cât fiecare face de toate și în fond nimic clar, structurat. Comunicarea este orizontală. Puterea managerului se bazează pe acei colaboratori care au dezvoltat propriul stil de eficacitate. Modelul LIKERT RENSIS Modelul dezvoltat de Likert Rensis [19] prezintă patru categorii de stiluri de management [20] (numite sisteme de leadership): Stilul autocratic (exploatator) în care managerul stabilește de unul singur obiectivele, dispune și realizează controlul strict al activității subalternilor. Frica și constrângerea subalternilor sunt cele ce asigură condițiile de efectuare a sarcinilor. Stilul autocratic paternalist în care managerul deși fixează personal obiectivele importante, acceptă ca anumite decizii minore să fie delegate subalternilor. Stilul consultativ, în care deși deciziile importante se iau tot la nivelul ierarhic superior, managerul acceptă tot mai mult ca anumite decizii să fie luate prin consultarea cu angajații; comunicarea este limitată de jos în sus. Stilul participativ în care managerul împreună cu subalternii participă la stabilirea obiectivelor importante, fapt ce motivează puternic implicarea subalternilor în depunerea de eforturi pentru obținerea rezultatelor propuse. Subalternii simt că au o voce în procesul decizional. Managerul decide unipersonal doar în situații speciale (de ex. presiunea puternică a timpului). În elaborarea modelului său, Likert R. a luat în considerare mai mulți factori pe care i-a numit variabile [21] - variabile cauzale : determină traiectoria, dezvoltarea și rezultatele organizației și în același timp pot fi controlate de către manager ( structura organizatorică, politicile de management, comportamentul și aptitudinile manageriale); - variabile de intervenție : reflectă atmosfera internă din organizație (loialitate, motivație, percepții, atitudini etc.); - variabile rezultative (dependente): se referă la rezultatul generat de combinarea unor variabile cum sunt: productivitate, servicii, costuri, calitate, venituri. Întrucât între variabilele cauzale și cele rezultative nu se stabilește o relație directă, Likert a observat că variabilele de intervenție a căror influență se manifestă în timp trebuie luate în considerare și ele. Modelul LIKERT cu cele 4 stiluri de management Variabilele modelului LIKERT