Managementul talentelor. Cariera profesională

90 În opinia cercetătorului se regăsesc următoarele drumuri în carieră: TRANZITORIU, HOMEOSTATIC, SPIRALAT şi LINIAR. Alţi specialişti canadieni (Dolan S.L et al, 1996) au lărgit orientările de carieră prin adăugarea tipului ETOPIST . Principalele caracteristici ale orientărilor în carieră identificate de autor sunt: DRUMUL TRANZITORIU Este specific persoanelor care fac schimbări permanente în carieră, în fiecare an sau o dată la doi ani. Aceste schimbări implică mişcări laterale în interiorul organizaţiei sau de la o organizaţie la alta. Pentru cei din afară ele apar ca semne de instabilitate, însă pentru cel în cauză reprezintă o reflectare a intereselor lui în schimbare. Nevoia de afiliere este mică, sunt puternice nevoia de a fi în centrul atenţiei şi cea de schimbare. Motivaţia este dată de varietatea sarcinilor, salariul ridicat, obiectivele de muncă precise. DRUMUL HOMEOSTATIC Presupune angajamentul în carieră într-un câmp de activitate pe viaţă, în aceeaşi organizaţie. Schimbările majore sunt rare, interesul pentru mobilitatea verticală este redus, sunt preferate muncile de detaliu care cer un grad înalt de profesionalism. Se focalizează pe valorile morale. Motivaţia în muncă este dată de relaţiile interpersonale, climatul organizaţional sănătos, nevoia de perfecţionare şi de stabilitatea postului. DRUMUL LINIAR Seamănă cu modelul tradiţional de carieră. Personalitatea este dominată de nevoia de împlinire organizaţională. Puterea de muncă este mare ca şi importanţa acordată puterii şi controlului. Domină o viziune globală. Sursele motivaţiei sunt: dominaţia, puterea, relaţiile interpersonale, posibilitatea de a perfecţiona abilităţile de supervizare.