Managementul talentelor. Cariera profesională

82 4.2.MODELE DE PLANIFICARE A CARIEREI Literatura de specialitate( R. Mathis et al., 1997) prezintă câteva modele de planificare a carierei după cum urmează: MODELUL “ ŞANSĂ ŞI NOROC’’ Potrivit acestui model angajatul se bazează doar pe şansa şi norocul „orb” pentru a ajunge în funcţia potrivită. MODELUL “ ORGANIZAŢIA ŞTIE CEL MAI BINE’’ Modelul “ organizaţia ştie cel mai bine” îl va deplasa pe individ de pe o poziţie pe alta în funcţie de nevoile organizaţiei. Metoda este agreată de acei tineri dependenţi de adulţi din toate punctele de vedere. Pentru un adult, acest model poate genera însă efecte negative, cu repercursiuni pe plan psihologic din cauza percepţiei faptului că organizaţia abuzează de angajat. Dacă angajatul aşteaptă ca organizaţia să-l găsească şi să-l numească într- un anumit post, el trebuie să cunoască orientarea strategică a acesteia şi să se deplaseze în acea direcţie. MODELUL” AUTO – ORIENTAT’’ Există situaţii când angajaţii îşi stabilesc singuri cursul de dezvoltare a carierei, utilizând asistenţa oferită de organizaţie. În SUA, de exemplu, se pune un accent deosebit pe programele de consiliere individuală şi organizaţională. Practica a demonstrat că angajaţii care îşi asumă dezvoltarea carierei pe baza ideilor proprii, de obicei, prestează o muncă de calitate prin răspunsurile pe care le găsesc la întrebările pe care le pun în permanenţă: Care sunt scopurile? Care este motivaţia în a avea o carieră? Unde doresc să merg, care sunt mijloacele pentru a ajunge acolo şi cât de mult doresc ?