Elemente de leadership in servicii medicale

38 Comentarii la modelul VROOM - YETTON Practica demonstrează că managerii folosesc participarea atunci când calitatea deciziei este importantă. Considerăm că poate ar fi mai corect să vorbim despre ’’situații participative și autocratice decât despre manageri (sau lideri) de tip participativ sau autocratic“ [27] Modelul leaderului participativ propus de Vroom ș i Yetton a cunoscut îmbunătăț iri în 1988 din partea lui Jago Arthur. Modelul Vroom - Jago subliniază că leadership-ul este eficace atunci când metoda de decizie folosită este potrivită cu caracteristicile problemei de rezolvat. În opinia lor, un lider trebuie să aleagă pentru orice situa ț ie, cea mai bună metodă de elaborare a deciziei. Astfel poate lua o decizie individuală sau decizie consultativă , de grup ori decizie de consens. În ce constă fiecare dintre acestea? Dacă decizia individuală sau de autoritate este acea decizie elaborată ș i luată exclusiv de leader, după care este comunicată grupului, decizia consultativă vizează acea decizie elaborată de un leader după ce a cerut membrilor grupului său informa ț ii, sfaturi sau opinii, decizia de grup presupune ca to ț i membrii să participe la elaborarea unei decizii ș i să lucreze împreună pentru a ob ț ine consensul în legătură cu o alternativă sau un curs preferat de ac ț iune. Această ultimă abordare este o formă de împuternicire iar succesul ei depinde în mare măsură de modul în care fiecare membru este capabil să accepte logica ș i fezabilitatea deciziei finale a grupului. Teoria Vroom – Jago consideră că, în general, o metodă de decizie participativă ș i orientată mai mult pe grup este recomandată când liderii nu au suficientă informa ț ie pentru a rezolva problema prin ei în ș i ș i, problema este neclară ș i un ajutor este necesar pentru a clarifica situa ț ia, în timp ce, un stil de leadership orientat mai mult pe autoritate poate fi folosit când liderii personali au experien ț a necesară pentru a rezolva problema, sunt încrezători ș i capabili să ac ț ioneze singuri ș i nu există timp suficient pentru discu ț ii sau dezbateri [28] Modelul TRANZACȚIONAL Stilul de conducere tranzacțional vede relația lider-adepți ca un rezultat al unui proces de negociere. Acceptând o poziție de membru al grupului, individul este de acord să se supună liderului. În cele mai multe situații, aceasta implică relația angajator-angajat, iar tranzacția este în fapt ca o negociere. Pentru a avea o echipa engage și performantă, liderul tranzactional oferă în schimb diferite compensații. Unul dintre principalele avantaje ale acestui stil de leadership este că rolurile fiecăruia sunt clar definite. Angajații știu ce li se cere să facă și ce vor primi în schimb. Pentru lider, trăsătura de personalitate cea mai importantă este empatia, care îl ajută să înțeleagă ce anume îi motivează pe membrii echipei sale. O altă trăsătura cheie a liderului tranzacțional care îi determină eficiența o reprezintă accesibilitatea la resursele organizatiei. Acesta este un plus al acestui lider. Modelul TRANZACȚIONAL